Page 5 of 9

Te invit la cursul Ready… Set… Write!

Dintotdeauna mi-a plăcut să scriu și cred că de aceea debutul meu în marketing a fost în calitate de copywriter. Am scris texte și campanii pentru zeci de companii și acum, chiar dacă am o echipă care mă ajută cu asta, continui să scriu de fiecare dată când am ocazia (și timpul necesar).

Deși sunt de părere că întotdeauna mai este ceva de învățat, oricât de expert ai fi, iar domeniul marketing-ului online mi-a confirmat acest lucru (fiind schimbări lunare), a sosit momentul să te invit la un curs interactiv pe care îl voi susține integral: „Ready… Set… Write! Become a better copywriter”, pe 27-28 septembrie, la București.

Așa cum ți-ai dat seama din titlu, cursul este, în primul rând, pentru copywriteri, dar nu este exclusă participarea oricărei persoane care lucrează în domeniul comunicării.

De ce spun asta?

Am conceput acest curs pe două principii: practică și gândire strategică. Practică, pentru că sunt de părere că orice copywriter (sau marketer) poate deveni mai bun lucrând – pe cât mai multe și diverse proiecte, dar și având capacitatea de a concepe nu doar reclame, ci și campanii integrate de marketing.

Chiar dacă cititul m-a ajutat foarte mult, nu am ajuns să scriu reclame de succes doar citind. Să lucrez în cadrul unor campanii, din nou, m-a ajutat foarte mult, nu am ajuns să concep campanii de succes doar lucrând punctual, ci având o perspectivă de ansamblu – o perspectivă strategică.

De aceea, îmi doresc ca participanții la acest curs nu doar să învețe cum să scrie texte de reclame persuasive, ci și cum să conceapă campanii de marketing de succes.

Înscrierile la „Ready… Set… Write! Become a better copywriter!” se fac până pe 26 septembrie, însă până pe 20 septembrie se aplică reducerea de early birds. Află mai multe despre acest curs și cum te poți înscrie pe site-ul Romanian Copywriter.

Cursul este organizat de Accendo Training.

99 francs, intre creativitate si nebunie

Îmi place foarte mult să mă uit la filme și recunosc că de multe ori îmi dedic serile câte unui film bun. Totuși, de mult nu mi s-a mai întâmplat să trăiesc o adevărată experiență privind un film și să mă simt atât de captivat încât să uit de ce este în jurul meu.

Așa mi s-a întâmplat recent, după ce am urmărit filmul 99 francs, realizat după cartea cu același nume, scrisă de Frederic Beigbeder. Deși Beigbeder a scris cartea bazându-se pe experiența lui de copywriter și viața personală, recunoaște că este mult mai normal în viața reală decât cum este prezentat în cărțile sale.

Totuși, realitatea nu este departe de adevăr. Filmul 99 francs reprezintă viața unui copywriter în cadrul unei agenții mari din Paris, care își umple timpul liber cu lucruri scumpe, femei frumoase și petreceri scăpate de sub control. Totuși, viața lui se schimbă total atunci când primește refuzul pe un spot video conceput pentru unul din cei mai importanți clienți ai săi.

Momentele de nebunie și de creativitate ale copywriter-ului sunt ilustrate (aproape) perfect în acest film, regizorul schimbând cadrele ca și cum s-ar juca folosindu-se de mințile noastre. Ajungem ca, pe parcursul filmului, să simțim experiența personajului principal și să îi cunoaștem în detaliu sentimentele și gândurile, mai ales datorită monologului sincer și satiric care are loc pe tot parcursul filmului.

Nu numai atât, dar 99 francs reușește să ne arate o serie de adevăruri triste care se ascund în spatele industriei publicitare și consumerismului exagerat din ziua de azi, parcurgând traseul unui produs din momentul în care este „colectat” din natură, până când este transformat în ceea ce vedem pe rafturile supermarket-urilor.

Octave, personajul principal, se descrie pe sine printr-o replică trist de adevărată:

„Sunt marketolog. Sunt unul din acei tipi care vă fac să visați la ceea ce nu veți avea niciodată. Cerul – mereu albastru, femeile – mereu frumoase, fericirea perfectă, retușată în Photoshop. (…) Când, în sfârșit, veți aduna banii pentru mașina visurilor voastre, eu voi avea grijă să fie deja demodată. Fac asta ca să fiți mereu nemulțumiți. Sunt acela care pătrunde în mințile voastre, vă controlez emisfera dreaptă. Dorințele voastre nu vă mai aparțin. Eu vă impun dorințele mele. Niciun cretin iresponsabil din lume nu a avut atâta putere ca mine.”

Este unul din cele mai subapreciate filme pe IMDb, și nici trailer-ul nu ajută prea mult:

Însă, dacă lucrați în publicitate sau aveți orice fel de legătură cu acest domeniu, este obligatoriu să vedeți acest film.

Pe 13-14 septembrie sunt la Laboratorul de Online Cluj Napoca

Au trecut deja aproape 2 ani de când organizez cu colegii de la Cabinetul de Business seria de cursuri Laboratorul de Online și mă bucur să te anunț că am ajuns la a VIII-a ediție! De fiecare dată, în urma acestor cursuri, am obținut un feedback foarte bun de la participanți, iar la ultimele ediții prezența a fost peste așteptările noastre.

De data aceasta, ediția următoare va avea loc la Hotel Univers T, în Cluj Napoca, pe 13-14 septembrie.

De ce recomand acest curs?

Există mai multe cursuri de marketing online pe piața din România și, lucrând în domeniu, cunosc fie persoanele care le susțin, fie curricula și metodele pe care le folosesc. Calitatea fiecărui curs este dat de pregătirea trainerilor și modul cum își prezintă temele alese.

De aceea, trebuie să menționez de ce e diferit cursul nostru și îl recomand oricărui începător sau specialist în marketing care dorește să obțină performanțe mai mari la nivel online.

În urma cursului, participanții vor pleca la drum cu bazele unui plan de marketing online realizat pe propriile lor laptop-uri, direct pentru companiile la care lucrează. Așadar, nu vom lucra pe studii de caz pregătite de noi, ci direct pe companiile participanților.

Planul de marketing online la care vom lucra pe parcursul celor două zile va fi împărțit pe următoarele metode: conținut și blogging, SEO, Google AdWords și Facebook.

Nu vreau să dau mai multe amănunte, decât să te anunț că înscrierile se fac pe site-ul evenimentului până pe 10 septembrie: laborator.cabinetuldebusiness.ro.

Am și un mic cadou pentru tine: dacă ești cititor Romanian Copywriter, în acest articol vei găsi un cod promoțional care îți oferă 25% reducere la înscriere la curs.

Te aștept la Cluj!

O educatie bilingva

Acum câteva zile eram în tren în drum spre București. După câteva stații s-a așezat lângă mine o familie alcătuită din mama, tata și o fetiță care nu avea mai mult de 3 ani.

Inițial am auzit-o pe mamă vorbind în engleză, cu un accent misterios care nu m-a făcut să îmi dau seama din ce parte a Europei (sau Americii) provine. În schimb, tatăl vorbea cu ea doar în română, iar ea îi răspundea în engleză. Atunci mi-am închipuit că el nu a învățat atât de bine engleza, iar ea nu a învățat atât de bine româna încât să își vorbească în aceeași limbă, dar totuși se înțeleg.

Mama s-a așezat lângă mine și a luat fetița în brațe, vorbind cu ea doar în engleză. Fetița îi răspundea și, de fiecare dată când greșea câte un cuvânt, mama ei o corecta, repetându-i de câteva ori forma corectă a cuvintelor. Tatăl fetei vorbea cu ea doar în română și făcea același lucru: de fiecare dată când ea greșea câte un cuvânt, o corecta.

La un moment dat, fetița a început să dea din picioare și să se agite, iar mama a început să o calmeze. Văzând că m-a atins și pe mine din greșeală cu piciorul, femeia s-a întors spre mine și mi-a spus în românește: „Ne scuzați.” După un timp, ascultându-le conversațiile, am realizat de fapt că era o familie de români, dar atipică.

Probabil mama era profesoară de engleză sau pur și simplu călătorise în diferite țări. Ceea ce încercau părinții să facă este să o învețe pe fiica lor să vorbească fluent româna și engleza, de la o vârstă fragedă. Așadar, mama vorbea cu ea mereu doar în engleză, indiferent de situație, fără să o preocupe ce credeau cei din jur, iar tatăl vorbea cu ea doar în română.

Este clar că o astfel de educație are și părțile ei rele, dar e un experiment care merită încercat. Sunt curios cum se va descurca fetița când va ajunge la școală.

De ce ai plagia in online in Romania?

Se spune că nimic nu mai este original în zilele noastre și se mai spune că, indiferent ce spui sau ce idei ai, cu siguranță s-a mai spus cel puțin o dată înainte. Totuși, rămâne doar o vorbă neconfirmată. Ceva similar spunea Picasso: „Arta înseamnă furt.”

Astăzi mi s-a întâmplat ca o agenție de marketing online să îmi copieze unul din articolele de pe Romanian Copywriter integral, pe blogul lor. Chiar mai mult, l-au promovat pe pagina lor de Facebook și pe câteva grupuri imediat după publicare. Mare greșeală!

La aproximativ 15 minute după ce promovaseră articolul, o prietenă mi-a sesizat problema. Am transmis altor doi prieteni care sunt bloggeri și imediat, agenția respectivă a fost „demascată”. În următoarele 20 de minute, câteva zeci de persoane știau deja de această problemă.

Eu, personal, nu sunt adeptul publicității negative și intenția mea nu fusese asta. Am trimis un email agenției să îi rog prietenos să scoată articolul de pe site și, din fericire, măsura a fost luată. Însă, din păcate, cele câteva zeci de persoane care au aflat de întâmplare și-au creat o imagine pe care nu o mai poate spăla niciodată acea agenție.

Așadar, de ce să copiezi integral (fără să precizezi sursa) un articol de pe un blog românesc pe alt blog românesc? Dacă vrei neapărat să copiezi conținut, în cel mai rău caz, tradu un articol de pe un blog străin. Dacă ești un blogger mai mic, e posibil să scapi neobservat. Însă niciodată să nu faci greșeala să copiezi de la un blogger român! Blogosfera e atât de mică, încât nu ai cum să scapi! Și, odată ce imaginea ta a fost denigrată în online, doar timpul o mai poate spăla. Și sinceritatea ta, poate.

P.S.: Nu este prima oară când mi se întâmplă acest lucru; un alt caz „celebru” a fost când un site de știri cunoscut în România a preluat o parte din articolul acesta, fără să precizeze sursa. Chiar mai mult, la finalul articolului scriau că este proprietatea lor și este protejată prin lege. Ca să vezi tupeu! Din fericire, la „doar” câteva zile după ce le-am sesizat problema, articolul a fost scos.

Care e intrebarea ta secreta?

Fiecare dintre noi are o întrebare la care își răspunde aproape în fiecare zi, chiar dacă, de cele mai multe ori, nu o conștientizează.

Conform lui Seth Godin, întrebarea secretă a fiecăruia dintre noi e menită să ne motiveze să facem ceea ce facem zi de zi – pentru mulți dintre noi, e menită să ne ajute să excelăm pe plan profesional.

Nu trebuie să spunem această întrebare nimănui, pentru că este posibil să fie diferită pentru fiecare persoană. Întrebarea secretă poate fi ceva la care ne gândim seara, înainte să adormim, sau atunci când suntem singuri și căutăm un motiv și un sens în ceea ce facem.

E posibil ca unii dintre noi să avem mai multe întrebări secrete. E posibil ca unii dintre noi să avem două întrebări, mari și late: una care să ne ghideze viața profesională și cealaltă, ai ghicit, să ghideze viața personală.

Care este întrebarea mea secretă

Eu am o singură întrebare secretă. Ți-o voi spune, deși este posibil să nu ți se potrivească și ție. Întrebarea mea este:

Ce mă face să continui ceea ce fac?

Este o întrebare profesională, dar care se poate aplica la fel de bine și în viața personală. Uneori, răspunsul la această întrebare poate varia: continui pentru că îmi place ceea ce fac, continui pentru că vreau să ajut oamenii, continui pentru că vreau să contribui la crearea a ceva măreț, continui pentru că vreau să dezvolt piața din România, continui pentru că mă regăsesc în ceea ce fac și mă reprezintă.

De multe ori, îmi place să cred că există cineva, undeva, care are nevoie de soluțiile pe care eu le pot oferi. De aceea, am început să îmi scriu toate articolele la persoana a II-a. Vreau să construiesc o relație cu acea persoană, vreau să aplice soluțiile mele și să mă îmi ceară ajutorul de fiecare dată când are nevoie.

Astfel, ajutând pe cineva, mă simt împlinit și asta îmi dă putere să merg mai departe. Să continui să fac ceea ce fac în prezent.

Sunt sigur că și tu ai o întrebare secretă. Trebuie doar să găsești cuvintele potrivite prin care să o exprimi. Poți să mi-o împărtășești, dacă simți nevoia, în secțiunea de comentarii de mai jos.

Asemanari si deosebiri intre culturile lumii

Ție îți e frică de șerpi și păianjeni? Sunt sigur că 99% din cititorii acestui articol (indiferent din ce țară provin ei) vor răspunde afirmativ la întrebarea asta. Te-ai întrebat vreodată de ce? Ei bine, răspunsul e simplu: aceste creaturi au prezentat o amenințare pentru strămoșii noștri din epoca de piatră, iar această frică s-a transmis din generație în generație.

Deși până acum am avut ocazia să călătoresc doar pe două continente, sunt bucuros că am reușit să cunosc oameni din toate regiunile lumii (cu excepție zonele de la polii planetei) și să îmi împărtășească, fiecare cum a putut, din cultura lor. Voi vorbi în acest articol despre asemănările și deosebirile pe care le-am observat între aceștia.

După cum spuneam mai sus, toți oamenii se tem (cel puțin într-o primă fază), de șerpi și păianjeni. De asemenea, ce am observat este că toți oamenii au aceleași expresii faciale pentru frică, dezgust, fericire, supărare, rușine și mândrie. Chiar dacă există diferențe culturale între felul cum oamenii dau din cap la diferite afirmații (de exemplu, bulgarii dau din cap invers pentru „da” și „nu” față de noi), există o serie de trăsături care pot fi întâlnite la oamenii de pe toate continentele.

Am mai observat că toate culturile produc artă (scrieri, desene, însemne, sculptură, literatură). De asemenea, tuturor oamenilor le plac poveștile, fie ele mituri, povești reale sau doar basme. Peste tot, bărbații se deplasează mai departe de casă decât femeile și soțul (sau iubitul) este mai în vârstă decât soția (sau iubita). Toți oamenii se tem de războaie, violență, crimă, animale sălbatice sau se tem să se facă de rușine în public. Toate culturile au o anumită formă de a venera o entitate supremă (Dumnezeu) și toate culturile au propriile lor glume.

Discutând în mare parte cu tineri, am ajuns la concluzia că, indiferent de cultură, fie ei sau copiii nu ascultă în totalitate de părinți. Toți tinerii își doresc ca de la vârsta de maximum 20 de ani să fie independenți financiar. Acestora le place să își petreacă cea mai mare parte a timpulul cu alți tineri de vârsta lor și sunt influențați de comportamentul persoanelor pe care le au alături în cea mai mare parte a timpului.

Nu am putut să nu observ și o serie de diferențe interesante dintre culturi: nemții și danezii sunt mai reci decât restul europenilor și nu sunt predispuși să formeze și să întrețină relații de lungă durată cu persoane din afara culturii lor. Indienii și pakistanezii sunt predispuși să se căsătorească pe criterii de clasă socială, chiar dacă nu iubesc persoana respectivă, în timp ce japonezii și coreenii sunt la celălalt pol.

Europenii sunt cei mai rezistenți la consumul de alcool, urmați de americani, australieni, africani și în cele din urmă de asiatici (cu excepție rușii, care din acest punct de vedere sunt de talie europeană). Totuși, când sunt afectați de alcool, bărbații europeni sunt mult mai predispuși la violență decât cei asiatici, care devin mai iubitori cu cei din jur.

În America de Nord este mai grav să adresezi cuvinte urâte unui bărbat pe stradă, decât să îl atingi, chiar dacă atingerea nu se face într-un mod prietenos. Pe de altă parte, în America de Sud, injuriile nu sunt luate atât de în serios precum atingerile – chiar și cele amicale. Dacă înjuri un bărbat pe stradă este mai puțin grav decât dacă îl atingi.

Așadar, fiecare cultură are specificurile ei, însă până la urmă toate sunt formate din oameni cu aceiași strămoși, aceleași tipare de comportament și aceleași temeri. Nu suntem atât de diferiți precum părem și cu siguranță se poate găsi o formă de înțelegere comună între țări. Tinerii de astăzi știu sigur că își doresc asta, mult mai mult decât adulții de astăzi. Să vedem ce va fi când acești tineri devin adulți.

Ce am invatat dupa 18 ani de scoala

La început a pornit ca o glumă pe care m-am asigurat că toată lumea care a participat la aniversarea mea de 25 de ani o află, și anume faptul că în 2014 sărbătoresc absolvirea celui de-al 18-lea an școlar.

Când am făcut calculele am rămas și eu surprins! Am socotit așa:

  • Școala primară: 4 ani
  • Școala generală: 4 ani
  • Liceu: 4 ani
  • Facultate: 4 ani
  • Master: 2 ani

La o primă vedere, par a fi mulți ani petrecuți în diferite instituții de învățământ. Foarte mulți! Totuși, nu este chiar așa: 18 e numărul mediu de ani de studii pe care trebuie să îi parcurgă orice român ca să obțină un job decent, unde să câștige un salariu între minimum și mediu pe economie.

Sunt totuși 18 ani din viața noastră! Ce ne învață toți acești ani?

Mulți oameni ar răspunde așa la întrebarea asta: în 18 ani de școală înveți cum să te integrezi în societate, cum să fii mai disciplinat sau înveți câte puțin din toate domeniile ca să îți dai seama în care vrei să lucrezi mai departe. Sunt sigur că răspunsurile diferă pentru fiecare persoană în parte; la fel diferă și pentru mine.

Dacă stau să mă gândesc la anii care au trecut, cele mai frumoase amintiri pe care le am s-au petrecut în afara școlii și tot de acolo am învățat și cele mai importante lecții. După 18 ani de școală am învățat că oricine poate face 18 ani de școală dacă asta își dorește; ca să te diferențiezi de restul, contează ce faci în afara școlii.

Eu mereu m-am implicat în activități de voluntariat, sportive sau extracurriculare în timpul școlii. Am fost implicat în proiecte de schimb de experiență internațională, trupe de teatru, trupe de dans sportiv, organizarea de evenimente școlare, olimpiade, cercuri literare sau de matematică, reviste literare, organizații studențești. În plus, mereu am citit mai mult decât îmi impunea bibliografia școlară.

Niciodată nu am simțit că tot ce fac eu este să fiu elev / student. Pur și simplu nu am putut sta liniștit știind că nu sunt implicat în nicio activitate extra. Asta m-a ajutat mult mai mult decât școala să mă integrez în societate, să fiu mai disciplinat, să învăț câte puțin din toate domeniile ca să îmi dau seama în care vreau să lucrez mai departe.

În opinia mea, 18 ani de școală pot fi ani pierduți dacă nu faci nimic în afara școlii, sau pot fi ani câștigați dacă decizi să te diferențiezi și să faci ceva productiv și util pentru viitorul tău.

Acum că am ajuns la final de articol, sunt curios să îmi spui: care este cea mai importantă lecție pe care tu ai învățat-o după 18 ani de școală?

« Older posts Newer posts »

© 2026 Cătălin Ionașcu

Theme by Anders NorenUp ↑