In valuri

În căutarea timpului pierdut
Pornit-am toţi odată;
Drumuri lungi am străbătut
Fără prejudecată.
Acum, iată, am ajuns la mare!
Fermecaţi, privim cum cerul
E o oglindă pentru soare
Ce reflectă-n noi eterul.

Şi iată, am ajuns în rai,
Suntem înconjurați de apă.
Acum te chem, iubito; hai!
Marea-n sărutări ne-ngroapă.
Apa ți-a ajuns până la buze,
Algele-ţi îmbracă trupul și te-alină;
Ne vom scufunda printre meduze,
Vom fi eu, rege, iar tu a mea regină.

Din valuri înspumate-am răsărit,
M-ai lăsat fără glas ca pe un mut.
Din nămol şi alge castel am construit,
Iar gura mi-ai furat-o cu-n sărut.
Vântul îți gâdilă pielea umedă,
Valurile ne-au dus în larg, pe mare…
Plutim ca o corabie șubredă,
Respirăm ca peştii sau aşa îmi pare.

Suntem în larg, două trupuri uşoare,
Uitaţi de lume, ca doi fraţi –
Copiii lumii adoptaţi de mare,
Care-s mereu îmbrăţişaţi.
Sărutul tău ud mă-nfioară plăcut,
Briza caldă abia mă mai adie;
Simt că a doua oară m-am născut,
Mai puternic decât lumea asta vie.

Stropi sărați ne poartă bine
Şi înotăm de zor;
Briza pe aripi ne ţine
Dar braţele ne dor.
Am privit cu atenţie, val cu val,
Cum calmul mării noastre a pierit
Şi s-a izbit de soartă;
Nu mai găsim drumul spre mal,
Iar visul meu a devenit o speranță moartă.

O furtună aspră ne-a întunecat de tot,
Norii omoară soarele – e coşmar;
Eu pur şi simplu nu pot să înot!
Nu mai pot!
În apă respirăm un aer murdar.
De ce sunt nori? De ce apa nu mă ţine?
De ce nu pleacă furtuna ce-a căzut?
Încerc să te prind iar în brațe bine
Dar nu mai pot și… parcă te-am pierdut.

Acum orizontul devine zare urlătoare,
Briza începe să ţipe de mânie.
Apusul negru ne afundă mult în mare
Căci nimic nu durează o veşnicie.
Peştii o iau razna, ne muşcă de picioare,
Tu te sperii şi-mi dai drumul în apa adâncă…
Și, totuși, mă simt bine şi parcă nu mă doare,
Privesc abisul gol și mă izbesc de-o stâncă.

…………………………………………..

Mă scald în aşternut dar simt că n-am murit,
Că mă trezesc din somn şi lacrimile-mi curg.
Mă gândesc încă la visul pe care l-am trăit
Cu sufletul și trupul pe plaja din amurg.
Aici, iubita mea, e linişte şi bine.
Şi căutând vreo mie una zile-n mine
Mi-am regăsit, senin, în nopţi ultramarine
Tot binele şi liniştea… numai în tine.

(publicată și pe poezie.ro)

August 2014