Frumusețe

În putreda oglindă obeza formele-şi admiră
Și aburi de sudoare-i produc condens treptat.
Difuza formă hâdă de piele şi de zgârciuri
Se scurge peste carnea-i care a transpirat.

Din gura ei slobodă cad picuri de salivă
Pe sutienu’-i umed borât peste stomac;
Şi burta cea hidoasă pompând în respiraţii
Secretă din buric mâncare de gândac.

Ascunsă-n subsuoară, prin părul ei cel dens,
E-o faună şi-o floră de neînchipuit!
Bucăţi nemestecate şi picături de ciorbă
Sunt hrana celor care aici au locuit.

Sub sânii ei cei râncezi, moi şi fără formă,
Se trage-o dungă albă de caş foarte amar;
Mai jos pe la picioare, la mijloc unde-i umed,
Distingi hectare-ntregi de păr murdar.

Apoi, puţin la spate, peste câmpii arate,
Pe drumul lenjeriei cea fără garanţie,
Sub bucile diforme, cu cratere-astupate,
Se trage la jumate o dungă maronie.

În baia cea murdară e loc de un goodbye,
Pe gresia cleioasă şi veşnic nespălată.
Obeza-şi bagă-n gură degetele-i grase,
Apucând o crustă cu boli contaminată

Şi cade în genunchi cu capul în chiuvetă,
Tuşind cu stropi de vomă nou născută…
Şi pe oglinda spartă, în semiîntuneric,
Apar bucăţi de carne ce pare mult stătută.

În putreda oglindă obeza formele-şi admiră;
Apoi se-ntoarce brusc de se ridică praful.
Genunchii i se-nmoaie. Zâmbeşte ca o divă.
“Nu te mişca, frumoaso,” îi spune fotograful.

(publicată și pe poezie.ro)

Iunie 2008