Tag: ganduri

Legea Non-Educatiei: cine n-are carte, are parte!

UPDATE 11.09: Informațiile din această ordonanță de urgență au fost interpretate în mod eronat de presă. Astăzi a fost emis un comunicat al Ministerului Educației care clarifică aceste informații false. În acest caz, să ne bucurăm că informațiile despre această ordonanță nu sunt adevărate și să sperăm că nu se vor aplica niciodată.

Vorbe precum „sistemul educațional din România e praf” au devenit deja un clișeu; multă lume le spune dar puțini fac ceva în privința asta. Acest lucru este de mult timp simțit pe piață și una din dovezile cele mai clare este rata de promovabilitate din ce în ce mai scăzută a bacalaureatului de la an la an, în ciuda examenelor care devin din ce în ce mai ușoare. De parcă nu era destul, un alt studiu recent realizat de UNICEF spune că 1 din 5 elevi români renunță la școală după 8 clase.

Este suficient ca doar aceste două statistici să stârnească întrebări Ministerului Educației. Însă, ce primim în schimb? O nouă ordonanță de urgență dată de Guvernul Ponta, care le permite absolvenților de liceu fără diplomă de BAC să se înscrie la facultăți și, culmea, dacă iau BAC-ul în primul an de facultate, să treacă direct în anul II!

Cu alte cuvinte, prin aprobarea acestei ordonanțe, Ministerul nu face altceva decât să „măcelărească” Legea Educației. Ce le mai putem cere tinerilor care sunt în situația cu pricina, dacă nici măcar Guvernul și Ministerul Educației nu gândesc pe termen lung și par total dezinteresați de consecința acestei ordonanțe asupra mediului economic?

Ce încurajează Ministerul Educației acum? Legea Non-educației? Legea dezvățăturii? Această lege e o bucurie pentru tinerii care nu sunt prieteni cu studiile și o palmă dată celor care chiar încearcă să învețe în liceu pentru a intra la o facultate bună și a avea, în viitor, un job bun. Însă, palma nu se oprește acolo; ea va produce un uragan de tineri care vor lua cu asalt Agențiile Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă și vor ajunge șomeri „întreținuți” din contribuțiile la stat tot mai mari ale angajaților cu acte în regulă.

În consecință, majoritatea firmelor vor avea de suferit! Angajații lor își vor da seama, într-o bună zi, că jumătate din munca lor nu le aparține, ci trebuie să o „doneze” pentru a acoperi găurile din bugetul unui stat care are pe spinare zeci de mii de „lipitori”, pe care tot statul le-a creat.

Totuși, ce este mai dureros? Faptul că a fost aprobată o ordonanță de urgență care încurajează tinerii să nu mai învețe, sau faptul că nu avem vreo reacție publică din partea reprezentanților asociațiilor studențești care, prin proiectele și inițiativele lor, vor să dezvolte tinerii și să le ofere o educație complementară? Reacții negative din partea reprezentanților universităților și a studenților există, însă din păcate prea puține ca să fie luate în seamă.

Eu, personal, aștept un mare protest studențesc, la care să se alăture și reprezentanți ai universităților de prestigiu din România (dacă doresc să își păstreze acest prestigiu). Altfel, asistăm la un proces controlat de idiocratizare în masă, pe care va fi prea târziu să îl oprim.

Oare așa va arăta BAC-ul peste câțiva ani?

iq-test-from-idiocracy

Care e intrebarea ta secreta?

Fiecare dintre noi are o întrebare la care își răspunde aproape în fiecare zi, chiar dacă, de cele mai multe ori, nu o conștientizează.

Conform lui Seth Godin, întrebarea secretă a fiecăruia dintre noi e menită să ne motiveze să facem ceea ce facem zi de zi – pentru mulți dintre noi, e menită să ne ajute să excelăm pe plan profesional.

Nu trebuie să spunem această întrebare nimănui, pentru că este posibil să fie diferită pentru fiecare persoană. Întrebarea secretă poate fi ceva la care ne gândim seara, înainte să adormim, sau atunci când suntem singuri și căutăm un motiv și un sens în ceea ce facem.

E posibil ca unii dintre noi să avem mai multe întrebări secrete. E posibil ca unii dintre noi să avem două întrebări, mari și late: una care să ne ghideze viața profesională și cealaltă, ai ghicit, să ghideze viața personală.

Care este întrebarea mea secretă

Eu am o singură întrebare secretă. Ți-o voi spune, deși este posibil să nu ți se potrivească și ție. Întrebarea mea este:

Ce mă face să continui ceea ce fac?

Este o întrebare profesională, dar care se poate aplica la fel de bine și în viața personală. Uneori, răspunsul la această întrebare poate varia: continui pentru că îmi place ceea ce fac, continui pentru că vreau să ajut oamenii, continui pentru că vreau să contribui la crearea a ceva măreț, continui pentru că vreau să dezvolt piața din România, continui pentru că mă regăsesc în ceea ce fac și mă reprezintă.

De multe ori, îmi place să cred că există cineva, undeva, care are nevoie de soluțiile pe care eu le pot oferi. De aceea, am început să îmi scriu toate articolele la persoana a II-a. Vreau să construiesc o relație cu acea persoană, vreau să aplice soluțiile mele și să mă îmi ceară ajutorul de fiecare dată când are nevoie.

Astfel, ajutând pe cineva, mă simt împlinit și asta îmi dă putere să merg mai departe. Să continui să fac ceea ce fac în prezent.

Sunt sigur că și tu ai o întrebare secretă. Trebuie doar să găsești cuvintele potrivite prin care să o exprimi. Poți să mi-o împărtășești, dacă simți nevoia, în secțiunea de comentarii de mai jos.

Cat timp util petreci pe internet?

În fiecare zi, când ajung la birou, deschid prima dată aceleași două tab-uri, acele Alfa și Omega ale lumii mele virtuale: Gmail și Facebook.

Încep ziua cu Gmail pentru că acolo mi-a sincronizat toate adresele de mail și primesc zilnic informări la care trebuie să răspund; continui cu Facebook pentru că trebuie să verific statusul paginilor și grupurilor pe care le administrez și mesajele primite (menționez că eu folosesc Facebook în scop profesional).

Totuși, de când termin activitatea profesională de pe Facebook, tab-ul rămâne de cele mai multe ori deschis, ca să îmi ocupe momentele în care mă abat de la activitatea zilnică. Recunosc, e ca un drog și, dacă stau bine să mă gândesc, îmi e dificil să îmi aduc aminte cum îmi petreceam timpul pe internet înainte de era social media (chiar și înainte de Hi5 și Messenger).

Da, atunci exista mIRC (care, apropo, a scos o nouă versiune pe 18 iunie 2014 și poate fi descărcată de aici), exista DC++ sau Strong DC, însă timpul petrecut pe net era mult mai mic.

Conform unui studiu realizat de Socially Aware, un utilizator din SUA pierde, în medie, lunar:

  • 7 ore pe Facebook;
  • 3 ore pe YouTube;
  • 21 de minute pe Twitter;
  • 17 minute pe LinkedIn;
  • 3 minute pe Google+.

Și, totuși, acest timp cumulat reprezintă 18% din timpul total petrecut lunar pe internet de un american. Oare cum ar arăta această statistică pentru România? Cred că timpii rămân aceiași, însă minutele de la Twitter, LinkedIn și Google+ merg la Facebook.

Cum să fim mai eficienți

E mai simplu decât crezi. Pornește de la aceste două întrebări: tu cât timp petreci zilnic pe internet? Din tot acest timp, cât stai pe Facebook (fără să îl folosești în scop profesional)?

Acum hai să discutăm de telefonul tău mobil – cu siguranță ai un smartphone – și îți adresez următoarea întrebare: tu de câte ori pe zi te uiți la telefonul tău?

Compară acum Facebook-ul cu telefonul mobil: ambele sunt mijloace de comunicare și ambele trebuie verificate zilnic (lucru care este de înțeles). Pornind de la această ipoteză, încearcă să îți verifici Facebook-ul la fel cum îți verifici telefonul: îl deschizi, vezi dacă ai vreun mesaj sau vreo notificare. Dacă ai, răspunzi, iar dacă nu ai, atunci îl închizi la loc.

Ai putea face asta? Dacă da, crede-mă, ai fi mai productiv în orice faci la birou cu peste 50%. Tot ce contează e să nu ții tab-ul cu Facebook deschis. Eu am încercat asta; mi-am făcut un blog nou de atunci 🙂

Cadoul de ziua mea

Astăzi împlinesc 25 de ani. Unii ar spune că încă sunt „în floarea vârstei” și mă pot distra în voie, iar alții ar spune că mă aflu la o vârstă critică la care trebuie să muncesc pentru a îmi clădi viitorul.

Deși obișnuiam să glumesc pe tema acestei vârste și să le spun tuturor că astăzi împlinesc „un sfert de secol”, lucrurile nu stau chiar așa gri. Într-adevăr 25 e o vârstă frumoasă care, la fel ca vârstele de până acum (21, 22, 23, 24), este o treaptă mai aproape de maturitate și stabilitate.

Pot spune că am fost norocos pentru că, încă din liceu, știam că vreau să lucrez în publicitate, să fiu antreprenor și, în același timp, să fiu scriitor. De asta, după terminarea liceului, tot ce am făcut a fost să mă apropii de ce mi-am dorit. Ei bine, doar facultatea m-a îndepărtat puțin (am terminat ingineria).

Îmi place să mă consider o persoană ambițioasă. Încă nu am ajuns la nivelul la care îmi doresc să fiu și știu că mai am mult de mers până acolo. Am fost de multe ori prins cu activități care m-au împiedicat să fac ceea ce îmi doresc și ceea ce îmi place – de exemplu, nu e un secret faptul că inițial mi-am propus să lansez acest blog în martie 2014. 🙂

De ce am lansat acest blog?

În primul rând, pentru că mi-am dorit să am un spațiu personal unde să primesc pe oricine dorește să mă cunoască așa cum sunt eu: atât din punct de vedere profesional, cât și personal.

În al doilea rând, pentru că mi-am dorit să am un spațiu unde să mă destăinui, să pot vorbi liber despre orice subiect, fără să fiu limitat de domeniu.

Cum voi scrie pe acest blog?

Deși, de fiecare dată când încep un blog nou, am obiceiul să realizez un plan editorial, un calendar de postări și un plan de promovare, de data asta voi lăsa totul să vină de la sine. Nu voi avea o frecvență stabilă de publicare și nu voi promova fiecare articol pentru a crește traficul.

Voi scrie de fiecare dată când simt nevoia și vă voi lăsa pe voi să decideți cât de des să reveniți.

Ce fel de articole voi scrie?

Acest articol este un caz rar: fiind articolul de lansare a blogului, având aproape 700 de cuvinte. Voi încerca să mă rezum de acum înainte la câte 300 de cuvinte în articolele mele, pentru că știu că 80% din cititorii unui blog nu au răbdare, îl citesc pe diagonală și doar scanează textul. Recunosc, și eu fac la fel la 80% din blogurile pe care le citesc.

Voi scrie pe blog opiniile mele personale despre subiecte care îmi sunt familiare și despre care cred că am un cuvânt de spus. Voi scrie și articole despre evenimentele la care particip sau călătoriile în care merg.

Nu în ultimul rând, voi încerca să mai scriu și poezii; ele sunt o veche pasiunea de-a mea, la care, timp de câțiva ani, am renunțat. Ei bine, vechile obiceiuri nu dispar așa ușor. Ca să îmi fac curaj să îmi pun din nou mintea literară la contribuție, am publicat pentru început câteva poezii mai vechi de-ale mele.

De astăzi, voi face cinste!

Într-adevăr, voi face cinste, însă nu doar de ziua mea, ci începând cu ziua de astăzi! Voi face cinste de acum înainte cu articole, gânduri, impresii, noutăți și, uneori, chiar și cu poezii. Le vei găsi pe toate pe acest blog și mă vei putea contacta oricând pe adresa de email la pagina de contact.

Astăzi împlinesc 25 de ani. Unii ar spune că sunt „în floarea vârstei” pentru a începe un nou blog, iar alții ar spune că sunt deja prea multe bloguri personale în România și mai bine să mă apuc de altceva. Indiferent care este opinia ta, îți mulțumesc că mi-ai vizitat astăzi blogul și te aștept, oricând, cu mare plăcere, să revii și să te bucuri de cinstea mea.

© 2018 Cătălin Ionașcu

Theme by Anders NorenUp ↑