Category: Impresii

Impresiile mele despre lucruri, obiecte, evenimente sau persoane cu care intru in contact

Layers of Fear – o calatorie prin nebunie si pictura

Nu m-aș fi gândit vreodată că voi scrie pe blog un articol despre un joc pentru PC, dar iată-mă aici. Nu sunt un mare gamer și nici nu mă joc în mod constant, însă când am văzut trailer-ul de lansare al jocului, am zis că trebuie încercat. 

Îmi plac jocurile horror și mi-am mai ocupat timpul cu câteva în trecut (Nosferatu, Doom, Amnesia, Painkiller, Resident Evil, Silent Hill etc) însă niciunul dintre ele nu are ceea ce are Layers of Fear. Dacă până acum eram obișnuit să mă lupt cu diferite entități care aveau și rolul să mă sperie (cu excepție, Amnesia, unde trebuia să mă ascund de ele), în Layers of Fear nu trebuie să mă lupt cu nimeni, iar personajul de care ar trebui să îmi fie frică sunt chiar eu. Continue reading

Tu cum te organizezi?

Înainte de a începe să citești acest articol, te anunț că nu voi prezenta vreo tehnică de organizare, nu voi recomanda niciun tool și nu voi vorbi despre o „formulă simplă în 5 pași”. Nu cred în astfel de formule și nici nu cred că un sfat dintr-un articol pe un blog poate schimba total comportamentul cuiva.

Vreau pur și simplu să te întreb pe tine ce metodă aplici pentru a îți organiza mai bine munca. Continue reading

Conferinta sau curs – ce sa aleg?

Toamna a ajuns acea perioadă din an în care nu se mai numără bobocii, ci se numără evenimentele la care putem participa. Anul acesta, aproape în fiecare săptămână din lunile octombrie și noiembrie are loc un eveniment pentru mediul de afaceri.

Este un lucru minunat să vedem că au început să se facă atât de multe evenimente în România, în speranța că acestea pot educa piața, pot anunța cele mai noi tendințe din business sau pot fundamenta relații de bază dintre antreprenori. Trebuie să ne bucurăm că avem așa multe opțiuni de unde putem alege, însă, pe de altă parte, trebuie să fim selectivi în ceea ce privește evenimentele la care participăm.

De ce spun asta? Pentru că știu foarte multe cazuri de persoane care participă la atât de multe evenimente, încât își concentrează o mare parte a bugetului în ele și rămân cu foarte puțini bani (și foarte puțin timp) la dispoziție pentru a pune în practică noțiunile învățate (în cazul în care acestea există).

Sfatul meu pentru tine este următorul: de fiecare dată când te decizi să mergi la un eveniment să îți răspunzi la următoarea întrebare: cu ce scop merg la acest eveniment?

Posibilele răspunsuri sunt următoarele:

  • Merg în scop de networking, ca să obțin noi contacte sau parteneriate (caz în care, evident, nu ești direct interesat de prezentările speakerilor ci de participanții de la eveniment);
  • Merg în scop de informare, să aflu cât mai multe lucruri noi din prezentările speakerilor (cazul în care ești deja specialist în domeniu și dorești să afli doar ce mai e nou);
  • Merg în scop de învățare, ca să aflu idei și metode pe care le pot aplica (în acest caz, ești în etapa de specializare și ai nevoie de cât mai multe informații și idei noi).

Desigur, excludem posibilitățile în care ai fost trimis la eveniment ca reprezentant din partea companiei sau participi cu un stand al companiei, pentru că în aceste cazuri scopul este clar.

Acum, hai să vedem la ce tip de eveniment poți participa în funcție de răspunsurile de mai sus:

#1 Merg în scop de networking

Aceste evenimente presupun, în mod evident, un număr mare de participanți și sunt de tip conferință, desfășurată pe maximum o zi. De regulă, aceste evenimente au pauze de networking și este întotdeauna amenajat un spațiu unde participanții pot discuta, chiar și în timpul prezentărilor.

Poți participa la un eveniment în scop de networking în următoarele cazuri:

  • fie ești un specialist care dorește să întemeieze parteneriate cu alți specialiști din domeniul tău;
  • fie ești o companie în căutare de specialiști care pot fi prezenți la acest eveniment, pentru a lucra cu ei.

#2 Merg în scop de informare

Aceste evenimente sunt tot de tip conferință, cu un număr mediu spre mare de participanți și se desfășoară pe o durată de cel puțin o zi (poate chiar 2 sau 3 zile). Evenimentul are pauze în care participanții fac networking, însă nu ești direct interesat de a cunoaște alte persoane din domeniul tău sau a întemeia parteneriate, ci ești interesat de a fi prezent și atent la toate prezentările speakerilor.

Dacă participi la un eveniment în scop de informare, este posibil să:

  • lucrezi în domeniu (dar nu de mult timp) și să dorești să afli idei și noi metode care te pot ajuta;
  • fii un manager sau antreprenor care are de-a face cu specialiști din acel domeniu și să vrei să afli mai multe pentru ale putea înțelege și verifica munca.

#3 Merg în scop de învățare

De regulă, evenimentele la care mergi ca să înveți lucruri noi sunt cu un număr mic de participanți, de tip cursuri sau workshop-uri, precum este Laboratorul de Online. Mergi să asiști la o serie de sesiuni teoretice și practice, în urma cărora vei cunoaște mai multe despre un anumit domeniu. Aceste evenimente durează cel puțin două zile și se pot desfășura chiar și pe parcursul unui număr mai mare de zile, în funcție de curriculă.

Cazurile în care mergi la un eveniment în scop de învățare sunt:

  • vrei să lucrezi sau lucrezi deja în acel domeniu și vrei să înveți mai multe lucruri practice și idei noi;
  • coordonezi persoane care lucrează în domeniu și ai nevoie să le înțelegi mai bine munca.

Multe persoane nu respectă scopurile menționate mai sus și participă la conferințe în speranța că vor învăța lucruri practice pentru afacerile lor. De asemenea, multe persoane participă la conferințe din domeniul lor în speranța că vor putea întemeia parteneriate cu alte companii sau vor putea găsi potențiali clienți. Nu poți întemeia parteneriate cu firme concurente și nici nu îți poți găsi clienți la un eveniment unde toți participanții vin cu oferta, nu și cu cererea!

Sper că te-am ajutat să îți faci o idee mai clară asupra participării tale la viitoarele evenimente. Dacă ai întrebări, scrie-mi în secțiunea de comentarii de mai jos.

99 francs, intre creativitate si nebunie

Îmi place foarte mult să mă uit la filme și recunosc că de multe ori îmi dedic serile câte unui film bun. Totuși, de mult nu mi s-a mai întâmplat să trăiesc o adevărată experiență privind un film și să mă simt atât de captivat încât să uit de ce este în jurul meu.

Așa mi s-a întâmplat recent, după ce am urmărit filmul 99 francs, realizat după cartea cu același nume, scrisă de Frederic Beigbeder. Deși Beigbeder a scris cartea bazându-se pe experiența lui de copywriter și viața personală, recunoaște că este mult mai normal în viața reală decât cum este prezentat în cărțile sale.

Totuși, realitatea nu este departe de adevăr. Filmul 99 francs reprezintă viața unui copywriter în cadrul unei agenții mari din Paris, care își umple timpul liber cu lucruri scumpe, femei frumoase și petreceri scăpate de sub control. Totuși, viața lui se schimbă total atunci când primește refuzul pe un spot video conceput pentru unul din cei mai importanți clienți ai săi.

Momentele de nebunie și de creativitate ale copywriter-ului sunt ilustrate (aproape) perfect în acest film, regizorul schimbând cadrele ca și cum s-ar juca folosindu-se de mințile noastre. Ajungem ca, pe parcursul filmului, să simțim experiența personajului principal și să îi cunoaștem în detaliu sentimentele și gândurile, mai ales datorită monologului sincer și satiric care are loc pe tot parcursul filmului.

Nu numai atât, dar 99 francs reușește să ne arate o serie de adevăruri triste care se ascund în spatele industriei publicitare și consumerismului exagerat din ziua de azi, parcurgând traseul unui produs din momentul în care este „colectat” din natură, până când este transformat în ceea ce vedem pe rafturile supermarket-urilor.

Octave, personajul principal, se descrie pe sine printr-o replică trist de adevărată:

„Sunt marketolog. Sunt unul din acei tipi care vă fac să visați la ceea ce nu veți avea niciodată. Cerul – mereu albastru, femeile – mereu frumoase, fericirea perfectă, retușată în Photoshop. (…) Când, în sfârșit, veți aduna banii pentru mașina visurilor voastre, eu voi avea grijă să fie deja demodată. Fac asta ca să fiți mereu nemulțumiți. Sunt acela care pătrunde în mințile voastre, vă controlez emisfera dreaptă. Dorințele voastre nu vă mai aparțin. Eu vă impun dorințele mele. Niciun cretin iresponsabil din lume nu a avut atâta putere ca mine.”

Este unul din cele mai subapreciate filme pe IMDb, și nici trailer-ul nu ajută prea mult:

Însă, dacă lucrați în publicitate sau aveți orice fel de legătură cu acest domeniu, este obligatoriu să vedeți acest film.

O educatie bilingva

Acum câteva zile eram în tren în drum spre București. După câteva stații s-a așezat lângă mine o familie alcătuită din mama, tata și o fetiță care nu avea mai mult de 3 ani.

Inițial am auzit-o pe mamă vorbind în engleză, cu un accent misterios care nu m-a făcut să îmi dau seama din ce parte a Europei (sau Americii) provine. În schimb, tatăl vorbea cu ea doar în română, iar ea îi răspundea în engleză. Atunci mi-am închipuit că el nu a învățat atât de bine engleza, iar ea nu a învățat atât de bine româna încât să își vorbească în aceeași limbă, dar totuși se înțeleg.

Mama s-a așezat lângă mine și a luat fetița în brațe, vorbind cu ea doar în engleză. Fetița îi răspundea și, de fiecare dată când greșea câte un cuvânt, mama ei o corecta, repetându-i de câteva ori forma corectă a cuvintelor. Tatăl fetei vorbea cu ea doar în română și făcea același lucru: de fiecare dată când ea greșea câte un cuvânt, o corecta.

La un moment dat, fetița a început să dea din picioare și să se agite, iar mama a început să o calmeze. Văzând că m-a atins și pe mine din greșeală cu piciorul, femeia s-a întors spre mine și mi-a spus în românește: „Ne scuzați.” După un timp, ascultându-le conversațiile, am realizat de fapt că era o familie de români, dar atipică.

Probabil mama era profesoară de engleză sau pur și simplu călătorise în diferite țări. Ceea ce încercau părinții să facă este să o învețe pe fiica lor să vorbească fluent româna și engleza, de la o vârstă fragedă. Așadar, mama vorbea cu ea mereu doar în engleză, indiferent de situație, fără să o preocupe ce credeau cei din jur, iar tatăl vorbea cu ea doar în română.

Este clar că o astfel de educație are și părțile ei rele, dar e un experiment care merită încercat. Sunt curios cum se va descurca fetița când va ajunge la școală.

Asemanari si deosebiri intre culturile lumii

Ție îți e frică de șerpi și păianjeni? Sunt sigur că 99% din cititorii acestui articol (indiferent din ce țară provin ei) vor răspunde afirmativ la întrebarea asta. Te-ai întrebat vreodată de ce? Ei bine, răspunsul e simplu: aceste creaturi au prezentat o amenințare pentru strămoșii noștri din epoca de piatră, iar această frică s-a transmis din generație în generație.

Deși până acum am avut ocazia să călătoresc doar pe două continente, sunt bucuros că am reușit să cunosc oameni din toate regiunile lumii (cu excepție zonele de la polii planetei) și să îmi împărtășească, fiecare cum a putut, din cultura lor. Voi vorbi în acest articol despre asemănările și deosebirile pe care le-am observat între aceștia.

După cum spuneam mai sus, toți oamenii se tem (cel puțin într-o primă fază), de șerpi și păianjeni. De asemenea, ce am observat este că toți oamenii au aceleași expresii faciale pentru frică, dezgust, fericire, supărare, rușine și mândrie. Chiar dacă există diferențe culturale între felul cum oamenii dau din cap la diferite afirmații (de exemplu, bulgarii dau din cap invers pentru „da” și „nu” față de noi), există o serie de trăsături care pot fi întâlnite la oamenii de pe toate continentele.

Am mai observat că toate culturile produc artă (scrieri, desene, însemne, sculptură, literatură). De asemenea, tuturor oamenilor le plac poveștile, fie ele mituri, povești reale sau doar basme. Peste tot, bărbații se deplasează mai departe de casă decât femeile și soțul (sau iubitul) este mai în vârstă decât soția (sau iubita). Toți oamenii se tem de războaie, violență, crimă, animale sălbatice sau se tem să se facă de rușine în public. Toate culturile au o anumită formă de a venera o entitate supremă (Dumnezeu) și toate culturile au propriile lor glume.

Discutând în mare parte cu tineri, am ajuns la concluzia că, indiferent de cultură, fie ei sau copiii nu ascultă în totalitate de părinți. Toți tinerii își doresc ca de la vârsta de maximum 20 de ani să fie independenți financiar. Acestora le place să își petreacă cea mai mare parte a timpulul cu alți tineri de vârsta lor și sunt influențați de comportamentul persoanelor pe care le au alături în cea mai mare parte a timpului.

Nu am putut să nu observ și o serie de diferențe interesante dintre culturi: nemții și danezii sunt mai reci decât restul europenilor și nu sunt predispuși să formeze și să întrețină relații de lungă durată cu persoane din afara culturii lor. Indienii și pakistanezii sunt predispuși să se căsătorească pe criterii de clasă socială, chiar dacă nu iubesc persoana respectivă, în timp ce japonezii și coreenii sunt la celălalt pol.

Europenii sunt cei mai rezistenți la consumul de alcool, urmați de americani, australieni, africani și în cele din urmă de asiatici (cu excepție rușii, care din acest punct de vedere sunt de talie europeană). Totuși, când sunt afectați de alcool, bărbații europeni sunt mult mai predispuși la violență decât cei asiatici, care devin mai iubitori cu cei din jur.

În America de Nord este mai grav să adresezi cuvinte urâte unui bărbat pe stradă, decât să îl atingi, chiar dacă atingerea nu se face într-un mod prietenos. Pe de altă parte, în America de Sud, injuriile nu sunt luate atât de în serios precum atingerile – chiar și cele amicale. Dacă înjuri un bărbat pe stradă este mai puțin grav decât dacă îl atingi.

Așadar, fiecare cultură are specificurile ei, însă până la urmă toate sunt formate din oameni cu aceiași strămoși, aceleași tipare de comportament și aceleași temeri. Nu suntem atât de diferiți precum părem și cu siguranță se poate găsi o formă de înțelegere comună între țări. Tinerii de astăzi știu sigur că își doresc asta, mult mai mult decât adulții de astăzi. Să vedem ce va fi când acești tineri devin adulți.

Cat timp util petreci pe internet?

În fiecare zi, când ajung la birou, deschid prima dată aceleași două tab-uri, acele Alfa și Omega ale lumii mele virtuale: Gmail și Facebook.

Încep ziua cu Gmail pentru că acolo mi-a sincronizat toate adresele de mail și primesc zilnic informări la care trebuie să răspund; continui cu Facebook pentru că trebuie să verific statusul paginilor și grupurilor pe care le administrez și mesajele primite (menționez că eu folosesc Facebook în scop profesional).

Totuși, de când termin activitatea profesională de pe Facebook, tab-ul rămâne de cele mai multe ori deschis, ca să îmi ocupe momentele în care mă abat de la activitatea zilnică. Recunosc, e ca un drog și, dacă stau bine să mă gândesc, îmi e dificil să îmi aduc aminte cum îmi petreceam timpul pe internet înainte de era social media (chiar și înainte de Hi5 și Messenger).

Da, atunci exista mIRC (care, apropo, a scos o nouă versiune pe 18 iunie 2014 și poate fi descărcată de aici), exista DC++ sau Strong DC, însă timpul petrecut pe net era mult mai mic.

Conform unui studiu realizat de Socially Aware, un utilizator din SUA pierde, în medie, lunar:

  • 7 ore pe Facebook;
  • 3 ore pe YouTube;
  • 21 de minute pe Twitter;
  • 17 minute pe LinkedIn;
  • 3 minute pe Google+.

Și, totuși, acest timp cumulat reprezintă 18% din timpul total petrecut lunar pe internet de un american. Oare cum ar arăta această statistică pentru România? Cred că timpii rămân aceiași, însă minutele de la Twitter, LinkedIn și Google+ merg la Facebook.

Cum să fim mai eficienți

E mai simplu decât crezi. Pornește de la aceste două întrebări: tu cât timp petreci zilnic pe internet? Din tot acest timp, cât stai pe Facebook (fără să îl folosești în scop profesional)?

Acum hai să discutăm de telefonul tău mobil – cu siguranță ai un smartphone – și îți adresez următoarea întrebare: tu de câte ori pe zi te uiți la telefonul tău?

Compară acum Facebook-ul cu telefonul mobil: ambele sunt mijloace de comunicare și ambele trebuie verificate zilnic (lucru care este de înțeles). Pornind de la această ipoteză, încearcă să îți verifici Facebook-ul la fel cum îți verifici telefonul: îl deschizi, vezi dacă ai vreun mesaj sau vreo notificare. Dacă ai, răspunzi, iar dacă nu ai, atunci îl închizi la loc.

Ai putea face asta? Dacă da, crede-mă, ai fi mai productiv în orice faci la birou cu peste 50%. Tot ce contează e să nu ții tab-ul cu Facebook deschis. Eu am încercat asta; mi-am făcut un blog nou de atunci 🙂

Rutina zilnica a marilor artisti

Te-ai întrebat vreodată ce făceau zilnic marile minți creative ale lumii? Am dat recent de un infografic interactiv care ne arată cum își petreceau o zi din viața lor artiști precum Balzac, Voltaire, Kant, Hugo, Dickens, Mozart sau Picasso.

Infograficul e împărțit pe segmente care semnifică perioadele artiștilor de somn, muncă creativă, job, activități recreative, activități sportive.

E interesant să aflăm că, de exemplu, Balzac se trezea aproape în fiecare noapte la ora 1, se îmbrăca într-un halat de călugăr și începea să scrie până la 7 dimineața, când se punea din nou la somn pentru aproape 3 ore, înainte să înceapă o nouă zi.

Majoritatea artiștilor scriau sau își dedicau timp activităților creative în prima parte a zilei, unii dintre ei începând chiar noaptea târziu sau dormind doar câteva ore, spre dimineață.

Să urmărim împreună infograficul interactiv! Click pe imagine pentru mărire:

© 2017 Cătălin Ionașcu

Theme by Anders NorenUp ↑