Category: Gânduri (page 2 of 2)

Gânduri și opinii personale și subiective

Ti-e greu sa te apuci sa scrii?

Vrei să scrii dar nu știi despre ce? Simți că dacă te apuci să scrii niciun cuvânt nu sună bine și începi să regreți că te-ai apucat? Te invit să procedezi ca mine: scrie un articol despre cât de greu îți este să te apuci să scrii.

Eu mi-am propus ca de acum înainte să scriu în fiecare zi, cel puțin 30 de minute. Cât de greu poate fi? Scrisul trebuie să fie ca vorbitul. Nu îmi propun să vorbesc cel puțin două sau trei ore în fiecare zi, dar de multe ori o fac. Înainte să încep să vorbesc nu stau să mă gândesc ce să spun, iar în timp ce vorbesc nu mă gândesc că nu sună bine cuvintele mele.

Scrisul trebuie să îl consideri ca vorbitul, diferența e canalul de transmitere a cuvintelor. Nu este deloc greu să te apuci să scrii. Cu atât mai mult că nu este deloc greu să te apuci să scrii pe un blog.

Scrisul pe un blog este ca vorbitul cu un public larg, dar cu fiecare persoană individual. Ție îți e frică să vorbești cu o persoană pe care nu o cunoști? Gândește-te când ai intrat ultima dată în vorbă cu un străin, din proprie inițiativă. Să fi fost la o conferință, la un eveniment sau pur și simplu ai întrebat o persoană de pe stradă cât e ceasul? Adu-ți aminte.

Cu siguranță când ai intrat în vorbă cu un străin ai avut un motiv bine întemeiat. Prima replică a fost mai greu de spus, dar după aceea conversația a venit de la sine.

Așa este și cu scrisul pe un blog. Așa este și cu scrisul în general. Tot ce ai de făcut este să găsești acel motiv de a „intra în vorbă” și… apucă-te de scris.

Vrei să scrii dar nu știi despre ce? Începe să scrii și vei afla după aceea.

Cadoul de ziua mea

Astăzi împlinesc 25 de ani. Unii ar spune că încă sunt „în floarea vârstei” și mă pot distra în voie, iar alții ar spune că mă aflu la o vârstă critică la care trebuie să muncesc pentru a îmi clădi viitorul.

Deși obișnuiam să glumesc pe tema acestei vârste și să le spun tuturor că astăzi împlinesc „un sfert de secol”, lucrurile nu stau chiar așa gri. Într-adevăr 25 e o vârstă frumoasă care, la fel ca vârstele de până acum (21, 22, 23, 24), este o treaptă mai aproape de maturitate și stabilitate.

Pot spune că am fost norocos pentru că, încă din liceu, știam că vreau să lucrez în publicitate, să fiu antreprenor și, în același timp, să fiu scriitor. De asta, după terminarea liceului, tot ce am făcut a fost să mă apropii de ce mi-am dorit. Ei bine, doar facultatea m-a îndepărtat puțin (am terminat ingineria).

Îmi place să mă consider o persoană ambițioasă. Încă nu am ajuns la nivelul la care îmi doresc să fiu și știu că mai am mult de mers până acolo. Am fost de multe ori prins cu activități care m-au împiedicat să fac ceea ce îmi doresc și ceea ce îmi place – de exemplu, nu e un secret faptul că inițial mi-am propus să lansez acest blog în martie 2014. 🙂

De ce am lansat acest blog?

În primul rând, pentru că mi-am dorit să am un spațiu personal unde să primesc pe oricine dorește să mă cunoască așa cum sunt eu: atât din punct de vedere profesional, cât și personal.

În al doilea rând, pentru că mi-am dorit să am un spațiu unde să mă destăinui, să pot vorbi liber despre orice subiect, fără să fiu limitat de domeniu.

Cum voi scrie pe acest blog?

Deși, de fiecare dată când încep un blog nou, am obiceiul să realizez un plan editorial, un calendar de postări și un plan de promovare, de data asta voi lăsa totul să vină de la sine. Nu voi avea o frecvență stabilă de publicare și nu voi promova fiecare articol pentru a crește traficul.

Voi scrie de fiecare dată când simt nevoia și vă voi lăsa pe voi să decideți cât de des să reveniți.

Ce fel de articole voi scrie?

Acest articol este un caz rar: fiind articolul de lansare a blogului, având aproape 700 de cuvinte. Voi încerca să mă rezum de acum înainte la câte 300 de cuvinte în articolele mele, pentru că știu că 80% din cititorii unui blog nu au răbdare, îl citesc pe diagonală și doar scanează textul. Recunosc, și eu fac la fel la 80% din blogurile pe care le citesc.

Voi scrie pe blog opiniile mele personale despre subiecte care îmi sunt familiare și despre care cred că am un cuvânt de spus. Voi scrie și articole despre evenimentele la care particip sau călătoriile în care merg.

Nu în ultimul rând, voi încerca să mai scriu și poezii; ele sunt o veche pasiunea de-a mea, la care, timp de câțiva ani, am renunțat. Ei bine, vechile obiceiuri nu dispar așa ușor. Ca să îmi fac curaj să îmi pun din nou mintea literară la contribuție, am publicat pentru început câteva poezii mai vechi de-ale mele.

De astăzi, voi face cinste!

Într-adevăr, voi face cinste, însă nu doar de ziua mea, ci începând cu ziua de astăzi! Voi face cinste de acum înainte cu articole, gânduri, impresii, noutăți și, uneori, chiar și cu poezii. Le vei găsi pe toate pe acest blog și mă vei putea contacta oricând pe adresa de email la pagina de contact.

Astăzi împlinesc 25 de ani. Unii ar spune că sunt „în floarea vârstei” pentru a începe un nou blog, iar alții ar spune că sunt deja prea multe bloguri personale în România și mai bine să mă apuc de altceva. Indiferent care este opinia ta, îți mulțumesc că mi-ai vizitat astăzi blogul și te aștept, oricând, cu mare plăcere, să revii și să te bucuri de cinstea mea.

De ce am scris Namaste – Jurnal de India?

Tare mult mi-am dorit să văd India! Cred că a fost una din cele mai mari dorințe a vieții mele, ca dovadă că, în primăvara și vara anului 2010, am mers chiar și până în „pânzele albe” ca să obțin un stagiu de practică, o viză business pe 3 luni și un bilet de avion.

Dorința de a vedea India a apărut în 2009, când am cunoscut prin intermediul organizației AIESEC primele persoane din această țară, care pur și simplu m-au fascinat. Mi-a plăcut atât de mult să îmi petrec timpul cu ei, încât mi-am propus să ajung și eu, într-o bună zi, în țara lor de proveniență. Din fericire, acea bună zi a venit un an mai târziu și, chiar dacă experiența a fost foarte costisitoare pentru mine, nu regret nicio clipă din acea călătorie.

Inițial, cartea Namaste – Jurnal de India era un blog de călătorie – catalindia.wordpress.com. Am început acel blog în primul rând pentru prietenii mei, ca să îi țin la curent cu tot ceea ce făceam. De aceea am încercat să scriu cât mai des, aproape zilnic, ca să cuprind cât mai multe întâmplări. În al doilea rând, am scris acel blog pentru mine, ca să păstrez într-un loc sigur toate amintirile mele.

La câteva luni după ce m-am întors în țară, am avut ocazia să îmi spun povestea în presă, pentru ziarul Adevărul, dar și pentru postul de televiziune PRO TV. Am fost întrebat de zeci de persoane care nu mă cunoșteau dar care îmi citiseră blogul lucruri despre India și despre ce trebuie să facă și ei pentru a o vizita. Am fost contactat chiar și de o revistă online de turism să scriu articole despre locurile vizitate acolo.

Fiind motivat de interesul pe care l-a stârnit călătoria mea, la începutul anului 2011 am rescris blogul sub forma unei cărți electronice pe care am oferit-o gratuit. A fost descărcată de peste 1100 de ori într-un an și jumătate, cât a fost disponibilă.

În primăvara anului 2014, am avut ocazia să îmi rescriu din nou povestea, de data aceasta într-o formă completă și reeditată – editura Self Publishing a acceptat propunerea de a îmi publica jurnalul.

În câteva luni, am rescris cartea și am adus-o la o formă finală, retrăind toate amintirile din călătoria mea. A fost una din cele mai spontane decizii din viața mea, pentru care am muncit multe nopți, fără să regret nicio clipă.

Cât timp am fost în India, mi-am ieșit complet din spațiul de confort. Asta m-a format ca și persoană și m-a făcut să îmi dau seama care sunt limitele și puterile mele. Recomand tuturor o astfel de călătorie și să trăiască prin experiențele pe care le-am avut eu; îți garantez că nu vei regreta nicio clipă dacă încerci măcar o dată o astfel de nebunie, chiar dacă nu în India ci într-o țară mai apropiată.

Dacă ți-am stârnit curiozitatea pentru această carte, o poți comanda de pe site-ul Self Publishing sau îmi poți trimite un email cu numele tău, adresa și numărul de telefon și o voi comanda eu pentru tine.

Newer posts

© 2017 Cătălin Ionașcu

Theme by Anders NorenUp ↑